Meditatia...

" Un sadhu, un cautator spiritual statea in picioare pe un deal. Era dimineata devreme cand soarele rasarea. Cativa prieteni iesisera sa faca o plimbare. Vazandu-l pe sadhu cum sta singur s-au intrebat intre ei: " Oare ce-o face acolo sadhu-ul acela?"
" Vaca lui se pierde in desis si poate o cauta" , zise unul.
" Dupa felul in care sta, nu pare sa caute ceva".
" Pare mai degraba sa astepte pe cineva",  zise un altul.
Cum nu se puteau pune de acord, s-au apropiat de sadhu ca sa se lamureasca. Fiecare l-a intrebat ceea ce gandise dar la fiecare intrebare raspunsul fusese "Nu". Cei trei erau cuprinsi de mirare.
" Atunci ce faci aici?", l-au intrebat ei intr-un glas. Sadhu-ul le-a raspuns: " Nu fac nimic. Stau numai, sunt, si-atat!"

Let's have fun...

 

 

 

 

It's all about dresses...

It's all about dresses...

 

 

 

 

 

 

 

 

Iluzia din urma...

 

Iluzia din urmă
                         Traian Demetrescu

Povestea spune că un tînăr

Pe-un drum grăbit mergea.
- „Hei încotro?” 'l'ntreabă vîntul.
- „Alerg spre draga mea!”

„De cînd nu m-a văzut sînt veacuri!...
Ea poate plînge-acum;
O! vîntule aşi vrea, în fugă,
Să te întrec la drum.”

-„Ascultă, tinere, o clipă:
Să-mi spui, dacă se poate,
De mai păstrezi cumva iluzii,
Sau le-ai perdut pe toate?”

- „Iluzii?... Sfintele nimicuri,
S-au dus, s-au risipit;
Doar una, preţuind cît toate,
Mai am: că sînt iubit!”

-„Atunci, din drumul tău te-ntoarce,
Şi graba ta o curmă
Dacă voeşti să-ţi mai rămînă
Iluzia din urmă!

 

Doi bogaţi...

 

Doi bogaţi

                        Traian Demetrescu
 

M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Şi mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...
 

Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: „Arată-mi mie
Şi tu, acum, dacă se poate,
Atîta bogăţie!”

Atunci, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul şi amarul,
Şi să-i arăt că decât mine
E mai sărac avarul;

L-am dus grăbit spre locuinţa,
Spre raiul dragei mele,
Şi-am zis avarului: „Priveşte
Furiş printre perdele!”

El s-a uitat: pe-o pernă albă
Dormea iubita dusă,
Şi-n jurul ei plutea un farmec
De linişte nespusă...

Ne-am dus în urmă fiecare
Spre scumpul său tezaur:
Eu la iubita mea, — Avarul
Spre lada lui cu aur...